Flashmob-ul „Un violator în calea ta” - Cluj

Simțim nevoia unei intervenții feministe și în contextul local. Violența domestică este încă normalizată, cultura violului și învinuirea victimelor încă provoacă răni adânci, rușine și neîncrederea că poate fi și altfel. Să ai grijă să nu fii singură pe stradă noaptea, să nu ai încredere în poliție pentru că sigur o să te judece sau nici măcar nu o să te creadă, să ai grijă cât bei, cum te îmbraci, să ai aspirații profesionale ridicate (dar nu prea ridicate), între timp să ai grijă ca totul să meargă șnur în familie și acasă, să oferi suport emoțional oricând, oricui, necondiționat și mai ales să nu te plângi că e prea mult.

 Pe 8 Martie ne alăturăm și din Cluj mișcării împotriva violenței îndreptate asupra femeilor și persoanelor non-binare! Vino la flashmob, hai la repetiții dacă poți, invită-ți prietenele și dă de veste că suroritatea feministă se vede în stradă 

Flashmob-ul “Un violador en tu camino” (în română “Un violator în calea ta”), a fost strigat pentru prima dată în această formă pe 18 noiembrie 2019 în Plaza Italia - epicentrul protestelor care au zdruncinat Santiago de Chile la sfârșitul anului trecut. Sute de femei au cântat “Un violador en tu camino” („Un violator în calea ta”), ca și manifestare de protest participativă creată de un colectiv feminist din Valparaíso (Chile), numit Las Tesis. Această mișcare a pornit din dorința de a denunța, încă o dată, abuzurile grave care încă se întâmplă împotriva femeilor din America de Sud: “Este femicid. Imunitatea pentru agresor. Este dispariția. Este violul.” Dar de partea cealaltă a Atlanticului un alt grup de femei a reprezentat aceeași coregrafie în fața Turnului Eiffel din Paris, de data aceasta în franceză. Iar în doar câteva zile aceste versuri au devenit un imn feminist internațional; mii de femei din toată lumea au strigat, au cântat, au dansat și au adaptat versurile în engleză, franceză, germană, islandeză, turcă. etc. Versurile strigate par să însumeze strigătul femeilor de pretutindeni, atât în contextul familiei cât și în interacțiunea cu instituțiile statului. Chiar dacă unele dintre noi suntem într-o poziție mai privilegiată - poziție pe care ți-o poți menține doar atât timp cât îndeplinești normele și standardele impuse de patriarhat și capitalism - sunt nenumărate momente în care suntem, cel puțin, martorele violenței de gen perpetuate în numele tradiției și a așa-zisei ordini firești a lucrurilor.

Până nu suntem toate libere, toate suntem prizoniere! 

-----despre marș------

În continuarea flashmob-ului propunem să pornim într-un marș - cu muzică pe care o să ne înveselim și care să ne dea putere, cu mesajele tale proprii și bannere, să dansăm, să strigăm și să ne revendicăm spațiul pe străzi. 8 martie n-a fost niciodată despre flori sau gesturi goale menite să răscumpere un an întreg de nedreptate și abuz - a fost despre luptă, rezistență și solidaritate! În contextul actual e nevoie să fim cât mai unite și cât mai vizibile.

----------------------------

Iată un scurt istoric al mișcării “Cade Una, Cădem Toate!” din București, și viziunea acesteia:
“Pe 28 iulie 2019, în cadrul protestului cu același nume din faţa Ministerului de Afaceri Interne, un grup de femei din București și-a arătat solidaritatea cu Alexandra Măceșanu, precum și furia față de ignoranța și complicitatea autorităților și forțelor de ordine la violențele îndreptate asupra femeilor.

„Poliția Ucide!” reprezintă poziția noastră împotriva unui sistem de control și pedeapsă care participă la umilirea și distrugerea vieților femeilor.

Nu s-au schimbat multe din iulie 2019, deși ne-am fi așteptat ca autoritățile să reacționeze mai rapid după cazul Caracal. Anul 2020 a debutat cu scandalul primarului PNL care a violat două minore traficate (http://bit.ly/2v4Vyt3). Din cauza traumei, una din fete a încercat să se sinucidă. Primarul nu a pățit nimic, iar politicienii nu au luat atitudine publică împotriva violenței la care sunt supuse fetele și femeile în această țară. Cât timp mai băgăm sub preș o realitate pe care femeile sunt obligate să o trăiască zi de zi?

Violenţa împotriva femeilor este în continuare tacit sau explicit acceptată atât la nivel de societate, cât şi instituţional. Statisticile pentru România arată că 1 din 4 omoruri au loc în familie (http://bit.ly/2Oy3xWj), în jur de jumătate dintre cetățeni cred că violul poate fi justificat în anumite circumstanțe (http://bit.ly/2OwUjd3), iar 30% dintre femei spun că au fost afectate de violența fizică sau sexuală la un moment dat în viață după vârsta de 15 ani (shorturl.at/dfAMW). 81% din cazurile de violenţă se petrec la domiciliu (http://bit.ly/3bewTCU) – atât în rural (53% din cazuri), cât şi în urban (47%). Tot în 81% dintre cazuri, victimele violenţei sunt femei pe când în 92% dintre cazuri bărbaţii sunt agresori, iar 1 din 4 românce a fost agresată fizic sau sexual de partener. Cu toate acestea, doar 4% din actele de violenţă ajung în instanţă. În plus, România este una dintre principalele țări de origine ale victimelor traficului de persoane din Europa, de multe ori traficul având loc cu complicitatea autorităților (http://bit.ly/31tVzTD).

România NU este „un caz special”, „o excepţie”, iar discursurile care folosesc astfel de argumente vin dintr-o gândire auto-colonizatoare şi maschează faptul că violența de gen este normalizată în societatea patriarhală, atât în Est cât şi în Vest.

În semn de solidaritate cu surorile noastre de peste tot din lume, am ales să organizăm şi în România flashmob-ul „Un violator în calea ta”, tocmai pentru a arăta, încă o dată, că sexismul şi violenţa împotriva femeilor sunt normalizate în toate societățile patriarhale atât din Est cât și din Vest, NU sunt doar o excepție românească sau un semn de “necivilizație”.

În luna femeilor, mulțumim pentru flori dar vrem respect, egalitate, dreptate, siguranță și toleranță-zero față de orice formă de agresiune. Căde una, cădem toate!”

Susținem revendicările pe care grupurile informale din București le-au transmis an de an, și pe care vom continua să le cerem atât timp cât va fi necesar:

Cerem:
Formarea obligatorie a polițiștilor, personalului juridic și medical în problematica violenței de gen. De cele mai multe ori, reprezentanții instituțiilor sunt misogini și nu au cunoștințe specifice despre nevoile victimelor.
Simplificarea procedurilor instituționale de raportare a violurilor și a agresiunilor sexuale, cu respect pentru femei, fără a le obliga să retrăiască trauma.
Debirocratizarea procesului de eliberare gratuită a certificatului medico-legal pentru cazurile de viol, violență domestică și alte forme de violență.
Mai multe adăposturi în toată țara pentru persoane care se confruntă cu violență domestică și sexuală. Să funcționeze non-stop și să găzduiască toate femeile care au nevoie de ajutor, indiferent de statutul actului de identitate.
Informații oficiale cu privire la câți abuzatori sunt printre polițiști și cine sunt aceștia.
Simplificarea procedurii prin care persoane abuzate sau ignorate de către agenți ai Poliției să poată depună plângeri împotriva acestora.
Întărirea și subvenționarea serviciilor de transport și locuire publice la nivel național. Transportul public în siguranță este o nevoie de bază pentru fete și femei. Accesul la locuire ajută femeile să iasă mai ușor din situația de violență.
Introducerea în școli a unor programe accesibile dedicate educației pentru sănătatea reproducerii și egalitate de gen. E nevoie să învățăm să nu mai trăim într-o societate sexistă!

https://www.facebook.com/events/248504129477910?ref=newsfeed