STOP violenţei asupra femeilor: Victimele nu mai pot aştepta!

Ne-am săturat de tăcere!

Ne-am săturat ca violenţa să fie considerată o problemă personală şi privată. Este o problema politică.

Ne-am săturat de politicieni care sunt complicii agresorilor, nu reprezentanţii victimelor.

Ne-am săturat de dezinteresul parlamentarilor care trebuie să adopte o lege ca să protejeze în mod real, nu fictiv victimele.

Ne-am săturat de politicieni care nu înţeleg că democraţia nu este compatibilă cu violenţa împotriva femeilor.

Ne-am săturat de reprezentanţi ai instituţiilor care se plâng că nu pot face nimic.

Ne-am săturat ca femeile sa fie amendate pentru că au tulburat cu strigătele lor liniştea publică.

Vrem ordin de protecţie.

Vrem ca agresorul sa fie evacuat din casă.

Vrem adăposturi, plătim taxe şi impozite.

Vrem intervenţie rapidă a instituţiilor.

Vrem amenzi şi condamnări pentru agresori.

Vrem certificat medico-legal gratuit.

Vrem ca femeile să fie în siguranţă şi acasă şi pe stradă.

Vrem ca dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică să fie respectate şi protejate aşa cum prevede Constituţia României (articolul 22).

Atragem atenţia că:

Violenţa nu se întâmplă rar şi doar în situaţii de stres excepţional.

Violenţa nu afectează doar femeile din mediul rural.

Violenţa nu afectează doar femeile cu un nivel scăzut al educaţiei.

DE CE?

Pentru că femeile sunt bătute.

Pentru că femeile sunt omorâte.

Pentru că sunt prea puţine adăposturi.

Pentru că agresorii rămân în casă, iar victimele rămân pe străzi.

Pentru că Statul nu acţionează suficient pentru protejarea victimelor.

Pentru că Statul nu acţionează suficient pentru pedepsirea agresorilor.

SCOPUL nostru este să scoatem la lumină imaginea reală a violenţei şi mai ales a responsabilităţii politice.

Chiar dacă doar o parte din cazurile de violenţă asupra femeilor sunt raportate şi înregistrate, cifrele oficiale indică o creştere alarmantă a violenţei în spaţiul familial, având ca victime mai ales femeile şi copiii.

În perioada 2004 – 2008, au fost înregistrate peste 47.000 cazuri de violenţă în familie la nivel naţional şi au fost raportate 677 de decese. Din totalul victimelor, 71,34% sunt femei. Din totalul victimelor bărbaţi, 72% sunt minori. Aşadar, între adulţi, agresorii sunt într-o pondere covârşitoare bărbaţi, iar victimele sunt femei.

Conform Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, în anul 2009 s-au înregistrat peste 12.000 de cazuri de violenţă în familie, reprezentând o creştere cu 8, 04% faţă de anul 2008 şi cu 41,81% faţă de anul 2007. În comparaţie cu 2008, numărul victimelor femei a crescut cu 13,81%. Locurile din adăposturi acopereau doar 4,46% din victime. Anul trecut, în 8 judeţe nu exista nici un centru pentru victimele violenţei în familie: Bacău, Bistriţa - Năsăud, Braşov, Călăraşi, Giurgiu, Maramureş, Olt şi Suceava.

Mai mult decât atât, România are o legislaţie profund deficitară, care nu protejează victimele. Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie s-a dovedit nefuncţională. Ordinul de protecţie este un instrument juridic necesar pentru siguranţa imediată a victimelor. Lipsa adăposturilor reprezintă un argument în plus pentru ca ordinul de protecţie să fie introdus.

Femeile stau împreună cu agresorul nu pentru că doresc, ci fiindcă nu au încotro. 59, 38% din victime câştigă sub salariul mediu pe economie. O parte importantă dintre victime afirmă că stau în continuare cu agresorul pentru că nu au unde să meargă şi pentru că nu au banii necesari subzistenţei pentru ele si copiii lor.

Statul este permisiv. Agresorii lovesc femeile pentru că pot şi pentru că li se permite. Cât timp nu ia măsuri, Statul este complicele agresorilor.

CUM?

Femeile vor fi machiate şi bandajate pentru a simula urmele pe care violenţa le lasă pe chipul şi corpul femeilor. Ca impact vizual, mizăm pe cel puţin 100 de femei “învineţite” revendicându-şi drepturile în faţa Palatului Parlamentului.

Dorim ca şi bărbaţii să se alăture acestei cauze. Lupta împotriva violenţei nu trebuie să fie doar a femeilor.

Violenţa împotriva femeilor nu mai trebuie tolerată. Parlamentarii trebuie să decidă dacă dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică vor fi respectate şi protejate prin introducerea ordinului de protecţie, de restricţie.