De 8 martie se luptă!

Dincolo de flori și mărțișoare, astăzi, de Ziua Femeii onorăm o istorie a luptelor mișcărilor feministe atât din România cât și de peste hotare. 

8 martie este Ziua Internațională a Femeii începând cu 1914, an ce marchează un apogeu al istoriei europenea mișcării pentru emanciparea femeilor. În acea perioadă, numeroase organizații de femei și sindicate din Franța până în Rusia, coordonate în rețele extinse numărând milioane de membre au ținut nenumărate proteste, greve și acțiuni publice pentru recunoașterea implicării femeilor în societate. Acestea au cerut recunoașterea valorii muncii salariate și domestice, îmbunătățirea condițiilor de muncă din fabrici, participarea politică prin vot și implicarea în guvernare, accesul nerestricționat la educație de toate nivelele, echitate socială și încetarea războiului.

Importanța acestei zile datează încă din 8 martie 1857, când muncitoarele de la o fabrică de îmbrăcăminte din New York au organizat o grevă în care cereau ca ziua de muncă să fie redusă de la 12 ore la 10 ore, salarii mai mari, condiții mai bune de muncă și drepturi egale pentru femei. Greva a fost incheiată prin intervenția brutală a poliției, cu multe femei arestate și agresate (fizic și psihic).

Cincizeci și unul de ani mai târziu, pe 8 martie 1908, femei aparținând muncitoarelor din ateliere de ace au intrat în grevă în onoarea și pentru susținerea grevei surorilor de la fabrica de îmbrăcăminte din 1857, cerând de data aceasta și închiderea atelierelor ilegale, oprirea exploatării muncii copiilor și dreptul la vot pentru femei. De ziua internațională a femeilor din 1917, un grup de femei aflate în grevă la o fabrică de textile din Petrograd, Rusia a declanșat Revoluția Rusă, cerându-le soților și fraților lor să li se alăture. Ele au reușit să mobilizeze 90.000 de muncitori să-și ceară pâinea, oprirea războiului și represiunii țariste.

Încă de la începutul anilor 1900, Ziua Internațională a Femeilor a fost folosită de muncitori și muncitoare în primul rând ca și zi de rezistență și de organizare și în al doi-lea rând ca și zi de sărbătoare și comemorare a luptei dure dusă de proletarii din întreagă lume. Multe țări, incluzând Afganistan, Cuba, Vietnam, Rusia, celebrează ziua de 8 martie ca și sărbătoare oficială.

1. Justiția

Se spune că alegoria justiției este o femeie legată la ochi. Dar trebuie să ne întrebăm: cum poate o asemenea imagine să inspire dreptate? O femeie legată la ochi reprezintă mai degrabă o femeie vulnerabilă, care poate se află în pericol. Este cum ne simțim atât de des în viețile noastre: pe stradă, acasă, la muncă și la școală. Nici unul din aceste locuri nu constituie un refugiu sigur împotriva abuzului verbal, fizic sau sexual! În nici unul din aceste locuri nu ni se garantează siguranța și integritatea fizică și psihologică. Mai mult, statul român nu face mai nimic pentru sprijinirea victimelor violenței domestice, pentru garantarea sancțiunilor hărțuirii sexuale la muncă, pentru eradicarea hărțuirii stradale sau pentru servicii în caz de viol pentru femeile agresate sexual. Abuzatorii sunt printre noi, însă trec neobservați când societatea este prea ocupată de a da vina tot pe victime, pentru felul în care s-ar purta și îmbrăca. Femeile sunt forțate să tacă sau să-și facă singure dreptate într-o societate unde nu sunt ascultate. Marea majoritate a femeilor din penitenciare sunt acolo pentru că au oprit abuzurile constante la care erau supuse. Acestea sunt practic încarcerate pentru abuzuri și crime care li s-au făcut lor. În aceste condiții, ne întrebăm: unde e justiția?

2. Mama

Ipostaza femeii ca mamă este una dintre cele mai respectate roluri din societate. Dar oare este chiar așa? Respectul simbolic ar trebui însoțit de un respect concret care este mereu sub asediu. Politicile de austeritate includ restrângerea concediilor maternale și diminuarea subvențiilor de nou-născuți. Privatizările masive înseamnă dispariția creșelor și grădinițelor atașate fabricilor. Acum doar o mamă cu bani își permite creșă și grădiniță decente pentru copiii săi. Constanta creștere a costurilor de trai și precarizarea accelerată a muncii astăzi înseamnă întotdeauna o povară mai mare pentru femei. Femei ce nu-și pot crește singure copiii, femei ce fac mai multă muncă domestică pe lângă cea salariată, femei ce-și pierd slujbele și apoi casa.  

Respectul pentru mamă ar trebui să însemne și respectarea drepturilor sexuale și reproductive ale femeilor. După un întreg secol de lupte prin care a fost câștigat dreptul femeii de a decide asupra propriului corp, vedem în Europa un asediu fără precedent asupra acestor drepturi care demult trebuiau să fie cimentate. În 2015, trei state europene aveau încă interzis avortul. Și tot în 2015, în alte state europene se discută proiecte de lege pentru restricționarea drepturilor sexuale și reproductive.

Vrem recuperarea memoriei istorice pentru femeile care au suferit în timpul regimului ceaușist din cauza politicii pro-nataliste. Acum puțin timp, a apărut o inițiativă în București pentru construirea unui monument dedicat femeilor ce au fost victimele politicilor pro-nataliste de dinainte de 1989. Să nu uităm că cel puțin 10.000 de femei au murit în urma avoturilor clandestine iar sute de mii au suferit traume fizice sau psihologice. Aceste femei sunt mamele, mătușile și bunicile noastre, femei ce și-au riscat și pierdut viața pentru că nu erau libere să decidă ce să facă cu propriul corp, când să aibă sau să nu aibă copii. Cel mai demn mod de a onora suferința dar și rezistența lor este de a le promite că nu se va mai întâmpla asta niciodată. A respecta rolul de mamă înseamnă în primul rând a respecta libertatea unei femei de a decide dacă și când să devină mamă.

3. Libertatea

Una din cele mai iconice tablouri din arta occidentală este Libertatea Conducând Masele, înfățișând-o pe Franța Revoluționară. Înfățișată ca o figură anonimă, imaginea ne face să uităm că în orice moment istoric au participat în mod direct femei care au luptat și muncit pentru dreptate. Astăzi, monumentele publice din București ce ar trebui să amintească evenimente politice și culturale importante pentru locuitori, ignoră aproape complet participarea femeilor. Avem sute de monumente înfățișând bărbați și doar câteva cu femei ce nu sunt alegorii anonime. Și nu ilustrăm întâmplător o lucrare de artă: arta este un alt domeniu important unde femeile participă din plin dar în care sunt recunoscute foarte puțin. Recenta expoziție de la Muzeul Național de Artă, intitulată „Egal...” aduce în prim plan artiste ce au contribuit la dezvoltarea artei moderne în România și care au fost uitate în secolul XX. Acest demers arată cât se poate de limpede că reperele istoriei artei româneși și europene sunt în continuare preponderent masculine. La fel, în instituțiile de învățământ artistic, femeile ajung extrem de rar profesoare deși alcătuiesc majoritatea celor ce studiază.

4. Muncitoarea

Ipostaza muncitoarei reprezintă un capitol încă deschis în istoria emancipării femeilor. Femeile sunt în continuare plătite mai prost decât colegii bărbați pentru aceeași muncă. În plus, li se pun constant piedici în fața avansării profesionale, piedici ce țin de stereotipurile misogine din societate. În toate domeniile muncii, funcțiile de conducere sunt în continuare deținute în marea lor parte de către bărbați. O femeie director aici sau o femeie președintă de stat acolo nu înseamnă dreptate pentru milioanele de femei ce sunt exploatate, plătite prost și umilite în câmpul muncii. Femei ce lucrează în asistența socială, ca îngrijitoare peste hotare, femei ce lucrează în curățenie și salubrizare, femei din industria textilă. Acestea din urmă sunt într-o situație în mod special odioasă: o anchetă recentă despre fabrici din România și Bulgaria, țări europene preferate pentru confecționarea hainelor de lux, arată că în aceste locuri, condițiile de muncă sunt inacceptabile. În plus, muncitoarele sunt forțate să muncească peste normă, salariile nu vin la timp și orice contestare a acestei situații este sancționată aspru. 

Sute de mii de femei au fost forțate  în ultimii ani,  din cauza sărăciei sau a lipsei de oportunități, să plece la muncă în străinătate, unde se confruntă cu discriminare în calitatea lor de migrante. Nu de puține ori ele lucrează în condiții precare și fără contracte de muncă. 

5. Credincioasa

Într-o societate unde religia este foarte importantă, cum este societatea de aici, femeia este deseori văzută ca o credincioasă supusă și docilă. În ultimii ani, vedem tot mai des inițiative din partea unor organizații creștine fundamentaliste ce încearcă să restricționeze drepturile civile ale femeilor. Sub masca respectabilității, se fac tentative pentru limitarea dreptului la avort, educarea sexuală în școli într-o direcție fundamentalist creștină și inițiative pentru schimbarea constituției atentând la drepturile inalienabile ale libertății identității sexuale. Milităm pentru neimplicarea bisericii în politicile de guvernare în general și pentru neimplicarea bisericii în politicile reproductive și sexuale ce privesc direct femei și persoane LGBT, în special. 

6. Luptătoarea

Un ultim apel de solidaritate este adresat femeilor implicate în războaie și conflicte armate. Împreună cu familiile lor, ele sunt victime astăzi ale războiului din Siria și fug din calea pericolului ce le amenință viețile lor și ale celor dragi. 

Ajunse cu mari dificultăți în Europa, în loc să fie respectate ca refugiate și muncitoare migrante, sunt întâmpinate cu excludere, rasism, indiferență și dispreț. 

Altele au rămas în țara lor și s-au angajat în lupte directe afirmând valori feministe în fața IS IS. E vorba de fronturi de femei ce își apără comunitățile în Kurdistanul turcesc, sirian și irakian.