Protest ca reacție la crimele de la Caracal. Un strigăt de furie, teamă, revoltă în fața violenței cu care se confruntă femeile din România, în fața unor instituții nepăsătoare. La finalul evenimentului, pe clădirea MAI au fost scrise cuvintele Sexismul ucide și Rasismul ucide, ceea ce a dus la altercații ale protestatarelor cu jandarmii.
Moartea uneia dintre noi e moartea siguranței tuturor femeilor.
Atunci când o femeie din această țară este bătută, jignită, hărțuită, ucisă - simțim toate.
Știm că ni se poate întâmpla oricând. Ni se întâmplă deja.
De fiecare dată când auzim despre astfel de cazuri simțim frică, neputință, furie, îngrijorare, revoltă.
Cât timp sa mai fim ignorate și minimizate?
Nu putem să acceptăm ca moartea noastră să fie folosită în mod instrumental: critica și reacția noastră nu trebuie să se rezume la stat disfuncțional, corupție sau haos instituțional.
Reacția trebuie să fie despre faptul că trăim într-o cultură care normalizează hărțuirea și violența asupra femeilor, iar societatea face mișto despre asta – în bancuri, în reclame, în melodii, în rânjetele complice ale tuturor.
Tragedia de la Caracal este despre minimalizarea violenței asupra femeilor în discursul public.
Despre normalizarea și banalizarea abuzului. Despre faptul că, în România anului 2019, dispariția unei fete de 15 ani nu impresionează polițiștii, convinși că fata a plecat „cu un hăndrălău”. Despre strigătul de ajutor al victimelor ignorate. Despre tăcerea instituțiilor statului. Despre rânjetul cinic al polițiștilor care stigmatizează corpuri fără apărare. Despre statul care-și abandonează victimele violenței. Despre statul care apără agresorii. Despre complicitatea națională la tăcerea ucigașă.
Tragedia de la Caracal este şi despre sexism și misoginie. Este despre înăbușirea strigătelor noastre de ajutor în fața violenței sexiste. Despre tortura și imperativul tăcerii, sub care atâtea femei trebuie să îndure violență.
Toate femeile din țara asta știm asta.
Și totuși nu se vorbește în acești termeni, nici în apelurile la ieșit în stradă, nici în platourile de televiziune, nici de către politicieni.
Haideți în stradă! Protestul nostru nu va fi tăcut. Furia noastră nu va fi tăcută. Ajunge!
Vom fi în stradă, duminică, 28 iulie, la ora 19:00, în fața sediului MAI (piața Revoluției). Vino și tu alături de noi! Avem nevoie de cât mai multe voci.
Proiectul este derulat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE), în parteneriat cu Asociația Front, Societatea Cultural Științifică de Analize Feministe AnA (AnA), Asociația Centrul de Acțiune pentru Egalitate și Drepturile Omului (ACTEDO), Asociația PLURAL și Asociația SEXUL versul BARZA, și beneficiază de o finanțare în valoare de 249.930,00 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro
Coaliția pentru Egalitate de Gen