MARȘUL „Împreună pentru siguranța femeilor!”

DE CE ORGANIZĂM ACEST MARȘ?

 - Pentru că am ajuns să privim violența ca pe ceva firesc sau cel mult ca o problemă privată în care nu trebuie să intervenim.

- Pentru că alegem să închidem ochii, iar violența împotriva femeilor continuă pentru că nu condamnăm comportamentul agresorilor atunci când suntem martori, nu punem presiune asupra lor să se oprească, nu le spunem că ceea ce fac este greșit.

- Pentru că fiecare zi suntem martori la diferite forme de agresiune asupra femeilor, agresiuni care nu sunt sancționate nici de comunitate, nici de statul român.

- Pentru că ordinul de protecție continuă să rămână un instrument legal care nu oferă siguranță reală victimelor violenței, deși a fost introdus în anul 2012.

- Pentru că 1 din 3 femei a trecut cel puțin odată în viață printr-o formă de violență (FRA, 2014)!

CE NE DORIM PRIN ACEST MARȘ?

Vrem să condamnăm comportamentul agresiv al acelor bărbați care consideră că au dreptul să amenințe și să-și lovească partenera sau fosta parteneră de viață, să violeze atunci când nu primesc consimțământul pentru actul sexual, să adreseze obscenități pe stradă și în mijloacele de transport în comun sau să hărțuiască sexual eleve, studente sau colege de muncă.

Vrem să atragem atenția asupra obstacolelor cu care se confruntă diferite grupuri de femei, care pot trăi forme specifice de violență, la intersecția dintre gen și alte identități: femei cu venituri mici, cu sau fără loc de muncă, cu dizabilități, femei rome, imigrante, LBT, lucrătoare sexuale. Știm și că multe femei cu venituri medii sau mari, educate, care nu fac parte din grupurile vulnerabile, se confruntă cu o presiune socială să ascundă actele de agresiune comise asupra lor de bărbați, pentru a nu fi, pe nedrept, judecate de cei din jur.

CE CEREM AUTORITĂȚILOR?

- Să existe un ordin de protecție de urgență Poliția, IML, unitățile medicale, parchetul și instanțele de judecată să trateze cu maximă diligență și celeritate cazurile de violență reclamate de femei.

- Să existe personal specializat pentru astfel de situații, care să țină cont de riscul de re-traumatizare a victimei.

- Să se aloce fonduri publice, de la bugetul Statului și de la bugetele locale, pentru servicii de consiliere psihologică, asistență juridică și adăposturi.

- Să se înființeze centre specializate pentru victimele violului.

- Să existe colaborare între instituții ori de câte ori este tratat un caz de agresiune în familie, viol, hărțuire sexuală, exploatare sexuală.

- Să fie sancționate canalele media care încalcă dreptul victimelor la protejarea identității, precum și cele care promovează emisiuni sau articole în care incită la comiterea de acte de violență asupra femeilor.

- Să fie introduse în curricula școlară și predate elevilor noțiuni referitoare la violența de gen.