Cât M.A.I. îndurăm?

În luna ianuarie, Nicoleta Botan a fost înjunghiată de fostul partener împotriva căruia obținuse un ordin de protecție. Atacul a avut loc în grădinița din București unde lucra și unde se aflau și cei doi copii ai săi. Femeia a murit la scurt timp după atac. În aceeași săptămână, o altă femeie, Alexandra Marin, a fost înjunghiată de fostul partener, militar, în timp ce se afla într-un coafor din localitatea Titu. A decedat la scurt timp. Militarul avea antecedente de violență domestică, fosta lui soție fiind nevoită să fugă din țară pentru a-și salva viața. Îl reclamase de nenumărate ori la poliție, fără ca poliția să fi luat măsuri. Un alt caz recent este al Violetei Mirică, ucisă la Galați în plină stradă, cu peste 15 lovituri de cuțit. Și în cazul ei existaseră plângeri înregistrate la poliție, fiind urmărită și amenințată de fostul partener în ultimii 2 ani. 

Aceste femei, și multe altele, au apelat la o instituție care a fost incapabilă să le salveze viața. Ordinul de protecție există în legislație încă din anul 2012, fără să existe proceduri de monitorizare 6 ani mai târziu. Cine răspunde pentru această întârziere? Cine este responsabil pentru viețile pierdute în acești ani? Cât să mai așteptăm? Câte femei trebuie să mai moară?

Lacunele legislative și operaționale sunt dublate de comportamentul descurajant al unor polițiști în relația cu femeile victime ale agresiunilor. Atitudinea polițiștilor atârnă greu în decizia femeilor: de a merge mai departe pe drumul instituțional spre eliberarea din situația de violență sau   de a se întoarce la agresor.

“Poliția dacă nu te găsește cu capul spart, lovită crunt, astfel încât atunci când chemi poliția să ai urme vizibile pe față, nu ești băgată în seamă. Am fost umilită de polițiști care mi-au spus de ce îl provoc pe domnul, de ce nu fac cum spune domnul, de ce ne certăm în fața copiilor?” a împărtășit o ascultătoare Europa FM în timpul unei emisiuni radio.

Sunt femei care s-au lovit de atitudini sexiste, clasiste, rasiste sau homofobe atunci când au apelat la Poliție, ceea ce le-a făcut să renunțe la plângerea împotriva agresorilor. Instituția Poliției are datoria de a se asigura ca asemenea atitudini să nu existe în rândul angajaților săi.

Numărul mic de cazuri raportate arată că încrederea femeilor în Poliție este scăzută. Ministerul Afacerilor Interne are obligația și responsabilitatea de a transforma felul în care Poliția Română se raportează la fenomenul violenței asupra femeilor. 

Un caz elocvent este acela al polițistului agresor sexual poreclit de colegi ”Violatorul”. Se știa de ani de zile că a molestat copii și a agresat sexual femei fără ca nimeni să ia măsuri. Ne putem imagina atmosfera de glume și batjocură - la adresa femeilor - care domnea în acea secție de poliție.

În câte alte secții de poliție se iau în derâdere femeile care vin să reclame agresorii, se umilesc și se discriminează femeile rome, se agresează lucrătoarele sexuale sau polițiștii sunt complici cu traficanții de femei? Inclusiv femeile polițiste sunt hărțuite și agresate de colegii lor, să ne amintim cazul din 2013 în care o polițistă și-a acuzat superiorul de viol. 

În luna martie, când femeia se află în centrul atenției, aducem în discuție un subiect urgent: lipsa unei protecții reale a femeilor și fetelor victime ale violenței.

CEREM:

- Adoptarea de către Guvern a măsurii de monitorizare a agresorilor prin brățări electronice; 

- Adoptarea de urgență a unor proceduri de lucru ale Poliției cu privire la normele de implementare și supraveghere a ordinelor de protecție;

- Sesiuni de formare a angajaților din Poliție privind specificitatea interacțiunilor cu victimele agresiunilor sexuale și victimele violenței domestice, informații despre cultura violului, sexism, violență de gen;

- Implementarea unui sistem eficient de evaluare psihologică și comportamentală a angajaților din Poliție;

- Echipe mixte de agenți femeie-bărbat care să instrumenteze cazurile de violență sexuală și violență domestică;

- Găsirea unei soluții prin intermediul căreia femeile să poată depună sesizări asupra modului în care au fost tratate de agenții de Poliție. Polițiștii reclamați trebuie să fie evaluați și să primească avertizări imediat.